Quantcast
5simturi feed5simturi pe youtube5simturi pe linkedin5simturi pe twitter5simturi pe facebook
Vizualizari: 5.090

Despre gust

Evaluare:
despre gust

Daca am inceput cu un articol despre mancare, am sa continui pe acelasi canal si va voi spune cateva cuvinte despre simtul gustativ.

Cateva cuvinte despre gust:

In primul rand, lucru ce nu il invatati la scoala, gustul este fratele geaman al mirosului. Cele doua simturi se completeaza unul pe celalat si impreuna lucrand va dau informatii mult mai exacte despre mediu. Este un fel de sinestezie daca imi dati voie sa ma exprim asa. Daca nu ma credeti pe cuvant, va invit sa testati pe o persoana draga, aflata in apropiere, jumatatea, prietenul sau ce preferati. Pregatiti fara sa ii spuneti un varf de lingurita de scortisoara sa zicem. Rugati persoana pe care faceti teste (uneori toata viata :) ) sa inchida ochii, sa se tina de nas si sa deschida gura. Asezati usor pe limba prin varsare scortisoara pulbere, si cereti informatii legate de gust. Sa va descrie ce simte si daca poate sa identifice substanta in cauza. Dupa ce ascultati explicatiile rugati sa elibereze nasul din stransoare si sa va spuna ce are in gura. Veti ramane pe ganduri.

Aceste doua simturi “merg” mana in mana de cand va nasteti. Poate nu ati constientizat inca dar foarte multe persoane, involuntar de cele mai multe ori cand duc ceva nou la gura mai intai miros. Priviti copii si invatati de la ei (daca este cazul). De multe ori cand mirositi si ceva nu este in regula, parca deja aveti si in gura un gust asociat mirosului respectiv. De unde? Inca nu ati atins papilele gustative si in gura (corect spus este in minte, dar o sa tratam acest lucru in alt articol) aveti deja informatia ca ce urmeaza are gust ranced sa spunem ? Nu e ciudat ? Luati un pahar de must si duceti-l spre gura. Pe traseu mai intai extrage informatiile nasul. Si in gura aveti deja gust mai dulceag sau mai acrisor, mai intepator sau mai catifelet. De unde ? Mintea completeaza. Creierul invata toata viata. Lucruri pe care nu le constietizezi dar traiesti zilnic cu ele. Automatisme. Pe harta ta interioara exista corespondente de genul la mirosul “A” corespunde gustul “B”. Si nu prea greseste creierul. Daca ar fi gresit nu ai fi ajuns la varsta la care sa citesti acest articol. Te-a protejat de mancare alterata sau de baut substante chimice.

Daca cauti “inlauntrul” tau si stai sa faci analize, poti identifica o mancare ce ti-a facut rau in copilarie sau al carei miros l-ai asociat cu starea de rau. Si nu ai mai pus gura pe mancarea respectiva toata viata (desi poate bucatele respective nu au fost alterate ci doar nu ti-a priit in amestec cu ce ai baut sa spunem). Mintea ta a facut asocierea si a activat un filtru pe care l-ai folosit intreaga viata, desi poate nu era cazul… dar si-a facut datoria si subconstientul prin parghiile sale te fereste inca de acea experienta, doar daca simti mirosul asociat ei. Mirosul nu este un simt de proximitate cum este cel tactil sau cel gustativ. Doar ceva efluvii de la cativa metri distanta si deja ai fugit sa te pui la “adapost”. Este un exemplu bun de cum interpreteaza mintea informatia venita pe un canal senzorial.

Inainte de 1980 un grup de savanti americani au facut cateva experimente pentru a determina lupii sa nu mai atace oile. Experimentul a fost extrem de simplu si a constat in urmatoarele. O capsula cu otrava usoara a fost invelita intr-o bucata de carne de oaie acoperita cu lana. Carnea a fost data lupilor care au mancat-o imediat. Dupa aproximativ o jumatate de ora lupii au inceput sa vomite. La 3 zile dupa experiment, in tarcul lupilor a fost introdusa o oaie. Primul impuls a fost sa manance oaia, bineinteles, dar dupa prima muscatura, lupii s-au retras si nu au mai atacat oaia. A durat luni de zile pentru ca lupii sa treaca peste experienta avuta (sau poate sa piarda din gust) si sa atace din nou oile. Este acelasi mecanism.

Cu gust sau fara gust ?

La fel ca in cazul lupilor, cand mancam ceva si ni se face rau se intampla ceva remarcabil. Mirosul mancarii este destul ca sa provoace starea de rau  (uneori si vederea mancarii creaza aceiasi senzatii). Dar ne bazam totusi si pe gust. Creierul nostru sudeaza amintirea mancarii (gust) si a starii de rau. Suntem foarte aventurosi cu simtul nostru numit gust . Chiar asa este. Mancam orice. Dar daca întalnim ceva otravitor, suntem programati sa ne ferim. Si este un mecanism de autoaparare excelent, mai ales atunci cand suntem mici. Nu prea poti trai fara gust.

Copii resping in general legumele. Problema este ca orice aliment daca are ceva in componenta ce da gust amar este un semnal de alarma. Pericol ! Stiti de ce? Pentru ca plantele otravitoare din natura au gust amar. De-a lungul evolutiei, undeva in noi, cat suntem mici, subconstientul are informatia amar=otrava si reactioneaza ca atare. Cu timpul, iti educi mintea singur, faci teste, gusti, tii minte, lucreaza alte mecanisme. Dar ca sa ajungi acolo trebuie sa treci prin etapa cand mama te obliga sa mananci legume. Cam aceiasi situatie este cand simti gust acru. Gust acru inseamna ca mancarea s-a stricat sau fructul nu e copt, si nu trebuie mancat. Copilul reactioneaza dupa informatia cu care vine, degeaba ii arati ca tu mananci si ca e bun. Nu vei reusi sa ii schimbi informatia primara acru=stricat. Totusi ne plac la nebunie gusturile care ne dau ce avem nevoie in organism. Ne place sarea pentru ca trebuie sa o avem si o pierdem des prin transpiratie, ne place dulcele pentru ca zahar=energie si cat suntem copii avem nevoie de multa energie pentru joaca, pentru explorari. Din aceasta cauza copii devoreaza ce e dulce. Nu ii sperie nici dentistul (cand le spune ca isi vor pierde dintii), nici parintii prin tot felul de argumente logice si bine intemeiate. Pur si simplu if “copil” do “papa dulce”. Si mintea asta va face.

Ramane cu gust !

In incheiere va spun ca ne plac gusturile care determina ce are nevoie organismul. Altfel spus iti place sa mananci sarat pentru ca organismul tau are nevoie de sare. Nu e o chestiune lasata la voia intamplarii si a liberului arbitru asa cum crezi. Esti programat intr-un fel si urmezi pas cu pas programul care il ai. Asta faci zi de zi. Chestiunea super este ca multe din instructiuni ti le poti rescrie. Esti interesat ?

superdegustatori

vitamina C

3 comentarii

Lasa un comentariu

Your Name: (required)

E-Mail: (required)

Website: (not required)

Message: (required)

Trimtie comentariu